Victoria suedeză

Eugenia Vodă, adevarul.ro, 31 Mai 2017
 

Am văzut, la Cannes, ediții la care sala a huiduit la auzul palmaresului, sau ediții la care sala a înghețat și a aplaudat politicos, sau ediții la care, la conferința de presă de după ceremonie, jurnaliștii au primit juriul cu o vizibilă (și audibilă) animozitate; am văzut jurii conduse de mari artiști, care „s-au făcut de băcănie” pe Croazetă, dacă nu s-au dat de-a dreptul în stambă, una peste alta au dezamăgit, au lăsat impresia generală că au fost fie manipulați, fie nedrepți, fie orbi. E o bucurie, așadar, că „juriul lui Almodovar” nu a dezamăgit! De multă vreme nu a mai avut Cannes-ul un juriu atît de talentat și de onest!

Palme d'or a fost acordat filmului „The Square” (Patratul), de Ruben Ostlund (43 de ani, patru filme la activ). „Credeți că filmul ales de dumneavostră pentru Palme d'or va rezista în timp?”, l-a întrebat cineva pe Almodovar la conferința de presă. „Nu știu cum va rezista el în viitor, dar pentru mine personal da, va rezista! E un film pe care mi-aș dori să-l revăd! Un film extrem de inteligent și de amuzant, care reușește să pună o privire de o mare libertate pe ceea ce s-ar putea numi iadul corectitudinii politice”... „Suedezul” a cucerit prin multitudinea de straturi care pot fi descifrate într-o construcție aparent simplă, pe care ar putea-o privi cu plăcere și un filosof sofisticat, dar și cerșetoarea de pe trotuarul din film; dincolo de hohotele de rîs, întrezărești o lume dezorientată și captivă a propriilor prejudecăți. După foarte multă vreme, în fine, Palme d'or a ales o comedie, fie ea și feroce!

Sigur că, o dată trofeul suprem adjudecat corect, restul palmaresului a făcut un oarecare slalom printre posibilii premianți. Fără mari compromisuri, dar bineînțes cu perdanții de rigoare! La perdanții care ar fi meritat să intre in palmares s-au înscris: filmul sud-coreeanului Hong Sangsoo, filmul ucrainian (al lui Serghei Loznita, periplul infernal al unei femei, plecată să facă o „vizită la pușcărie”, undeva în Rusia profundă de azi, într-o urbe unde străzile se cheamă Lenin și Engels!), filmul unguresc, al lui Mundruczo, despre care Will Smith, la conferința de presă, a spus că i-a plăcut enorm, dar că în juriu a funcționat democrația... Iată, telegrafic, rezultatele acestei democrații, în ordinea importanței:

Premiul celei de-a 70-a aniversări: Nicole Kidman. A fost, categoric, un premiu de consolare! Probabil așa l-a perceput și actrița. Altfel nu se explică de ce, după ce a stat la festival zile întregi și a defilat pe covorul roșu, după ce a lansat patru filme în selecție (două în competiție), brusc s-a grăbit să plece acasă, tocmai înainte de festivitatea de premiere! Adevărul e că ar fi meritat premiul de interpretare, dar așa cum l-ar fi meritat și alte actrițe din această selecție atît de bogată... Așa ceva se întîmplă foarte des la Cannes - de pildă, am și uitat cine a luat premiul anul trecut, cînd inubliabila Isabelle Huppert, din „Elle”, nu lua absolut nimic!

Grand Prix: „120 de bătăi pe minut”, filmul francezului Robin Campillo, despre lupta anti-sida de la începutul anilor '90 în Franța. Cinema militant, poveste adevărată, document și romanță, corectitudine politică; posibil, cu un alt juriu, să-i fi șuierat serios pe la ureche Palme d'or...

Premiul pentru regie: Sofia Coppola, pentru „The Beguiled” (Prada), o ecranizare clasică, cel mai bun film al regizoarei, de pînă acum (este filmul pentru care interpreta principală, Nicole Kidman, a visat Palme d'or!).

Premiul de interpretare masculină: Joaquin Phoenix, pentru „You were never really here”, al britanicei Lynne Ramsay, portretul unui killer psihopat, veteran de război.

Premiul de interpretare feminină: Diane Kruger, pentru „In the fade”, de Fatih Akin, portretul unei femei victime a terorismului neo-nazist.

Premiul juriului: „Neiubire”, de Andrei Zviaghintev. Un film puternic, după unii critici subevaluat... Dar de cînd „premiul juriului”, la Cannes, e puțin?

Premiul pentru scenariu: „Uciderea cerbului sacru”, de Yorgos Lanthimos și „Niciodată n-ai fost cu adevărat aici”, de Lynne Ramsay (prezența acestui titlu de două ori în palmares e categoric o exagerare!), două thrillere (britanice) dezlănțuite, ca o expresie a unui „mental colectiv” nevrotic și violent.

Completînd harta, Premiul Camera d'or a rămas în Franța, Palme d'or pentru scurt metraj a plecat în China, Premiul Un Certain Regard a plecat în Iran.

Bine că Palme d'or a zburat în Suedia! Și bine că ediția a 70-a va rămîne în istorie ca victoria umorului suedez!

 
 
 


Copyright © 2009-2017 EugeniaVoda.ro. All rights reserved.