Taximetrist: Ovidiu Georgescu

Eugenia Vodă, România Literară, 2 Aprilie 2003
 

Săptămîna trecută, la Cinematecă, am văzut "un nou film românesc", cu titlul 3 păzeşte. Proiecţia a fost una pentru iniţiaţi sau pentru invitaţi, pentru că filmul (realizat pe suport digital) nu e intrat " deocamdată - în nici un circuit de difuzare. La sfîrşitul proiecţiei, regizorul, Ovidiu Georgescu, şi-a prezentat, pe scenă, echipa. O echipă tînără, o atmosferă de festival studenţesc şi un eveniment care, în felul lui, face dată în istoria cinematografiei româneşti de după '89. Pentru că 3 păzeşte e primul film realizat la noi completamente "off Broadway", adică fără nici un leu de la stat şi fără nici o implicare a "sistemului" şi a "oficialilor" din cinematografie; dacă filme cu buget privat s-au mai făcut la noi (primul a fost Şobolanii roşii, al lui Florin Codre, la începutul anilor '90), acest 3 păzeşte e primul "fără buget", realizat, adică, din contribuţia benevolă şi din munca voluntară a peste 150 de oameni! Mai mult de atît nu se poate! (mai mult nu de 150, evident, ci mai mult pe drumul inventivităţii întru supravieţuire, într-o cinematografie săracă şi debusolată).

Ovidiu Georgescu e primul regizor român care a avut forţa de a transforma handicapul în motor al întregii lucrări! Într-o vreme a tuturor disoluţiilor şi dezamăgirilor, "tînărul Georgescu" propune, ca pe o supremă perversitate, euforia pionieratului! Lamentaţia sterilă ca justificare a "nefăcutului" (nu sînt bani, nu e interes, nu se poate etc. etc) e înlocuită cu o asumare inteligentă a propriilor neputinţe; tot ceea ce filmul românesc încerca pînă acum să camufleze, mimînd normalitatea, e întors pe dos şi transformat în argument în 3 păzeşte! Actorii erau, pînă acum, plătiţi prost, simbolic, ca vai de lume? Ei bine, acum nu vor mai fi plătiţi deloc, vor juca gratis, bucuroşi! (inclusiv o vedetă, ca Marcel Iureş, într-un rol din trei replici, dar nu rolul contează, ci solidaritatea cu "demersul"!). Filmările erau subminate, pînă acum, de tot felul de "disfuncţionalităţi" de producţie? Ei bine, nu contează harababura, important e ca filmările să continue, chiar şi fără racorduri de costum, sau de machiaj, sau de decor, sau chiar de actori!...Ş.a.m.d....

Ideea de la care a plecat Ovidiu Georgescu e aceea că "un film nu se face în primul rînd cu bani" ( e şi primul punct al unui "Manifest" din 13 puncte, zis, auto-ironic, "Concesia"... Punctul 13 e "Filmaţi, băieţi, numai filmaţi!". Cine poate şti cîtă voinţă de a face, cît patetism şi cîtă disperare presupune acest cinema concesiv ?)... Aşadar, nu sînt bani? Nu banii contează, ci "relaţiile umane"! Şi nu estetica (oricît de concesivă) contează, ci rezultatul! ("În lumea reală contează numai rezultatul", sună punctul 12, cel mai amar, al Manifestului)... Din fericire, rezultatul nu e o improvizaţie jenantă, cum ar fi avut toate şansele să fie; dimpotrivă, rezultatul e unul mişcător: se vede, din acest film făcut în condiţii de haiducie, că aceşti oameni " ignoraţi, ţinuţi în off, pe la uşile unei cinematografii cvasi-inexistente " au talent!... Ceea ce înseamnă că filmul, aşa cum e, distilează emoţie şi adevăr. Aşa cum e, adică lucrat cu o "estetică a urîtului" care îi vine bine, cu scenariul uşor haotic sau neglijent, cu imaginea întunecoasă, cu sunetul de multe ori ininteligibil, cu camera pe umăr, fără lumini sau grup electrogen, fără filmări de platou, cu dialoguri cît mai "vorbite" sau mai azvîrlite... Pe lîngă regizorul (şi producătorul şi coscenaristul) Ovidiu Georgescu, cele mai importante nume ale afişului, din punctul de vedere al "contribuţiei estetice", sînt directorul de imagine Ovidiu Gyarmath, scenaristul Viorel Florean, monteusa Laura Georgescu. Iar marea revelaţie a filmului e interpreta principală (aflăm, din CV, că a absolvit actoria la Iaşi), Gabriela Crişu, o actriţă de un farmec infinit (genul proxim: Giulietta Masina, inocenţa cu haz înduioşător, luminozitate şi profunzime); ea e cea care imprimă filmului o coloratură sentimentală specială, de o autenticitate cuceritoare.

"Trebuie să spui povestea", citeşti în Manifestul semnat de Ovidiu Georgescu (alături de Gyarmath, autorul imaginii, de Florean, scenaristul, de regizoarea de teatru " asistentă de regie la film " Theodora Herghelegiu şi de directoarea de film Cosmina Văleanu). O poveste care plonjează " pe calea comediei negre, dar nu numai " în splendoarea şi mizeria lumii interlope; Gabriela Crişu (Mira) e o minoră din Republica Moldova, sedusă de un gangster (Marius Bodochi, remarcabil în imaginea cruzimii bonome) şi sechestrată la Bucureşti, cale de nouă luni... Cea mai inspirată idee a filmului e teribilul "malentendu" dintre povestea de dragoste a unei fete (care trăieşte "în alt film"!) şi povestea de supravieţuire în stil "3 păzeşte" (care e a lumii din jur)! Cea mai strălucitoare idee regizorală a filmului e montarea aceleiaşi scene (prima întîlnire El-Ea, la fereastra unui tren), văzută din unghiuri diferite, în momente diferite, cu sensuri diferite, cu efecte diferite. Iar cea mai izbutită secvenţă rămîne, cred, plimbarea fetei cu "bodyguard" prin piaţă, printre tarabe, trecînd de la un puişor la o răţuşcă şi de la o răţuşcă la o broscuţă... O broscuţă ne-fermecată, dar care, totuşi, a anunţat regizorul de pe scenă, a supravieţuit filmărilor. De broscuţă nu ne mirăm - se ştie, broscuţele sînt rezistente! Mai mult ne mirăm că au supravieţuit oamenii din echipă! Dar, de fapt, ştiam din manifest că echipa s-a compus numai din maniaci (în sensul de entuziaşti maladiv!); singurele trei excepţii ("ca să nu dai de belea") au fost electricianul, juristul(a) şi contabilul(a)! Poate şi de aici titlul de 3 păzeşte!... Am înţeles, de pe genericul de sfîrşit, că un rol important a avut, în privinţa "locaţiilor", "bunica Theodorei Herghelegiu"! Deci totul s-a desfăşurat conform punctului 8 al Manifestului: "pentru figuraţie gratuită foloseşte membrii echipei de filmare, prietenii şi familia" (descoperi, pe acelaşi generic, şi numele regizorului " Taximetrist: Ovidiu Georgescu)...Totul e bine cînd se sfîrşeşte cu bine!

P.S. În programul de sală, regizorul se declară pregătit să primească "din partea dumneavoastră, următoarele, în ordine aleatorie: roşii, huiduieli, aplauze, pupături, ridicări din umeri, zîmbete sarcastice, înjurături, efuziuni, palme, flori, Palma de Aur, Leul de Argint sau chiar un nou proiect de film cu finanţare solidă. La alegere"... În ceea ce mă priveşte, am ales altceva: ceea ce s-ar numi "o cronică bună" (şi, molipsindu-ne de la film, oarecum concesivă). Dar, atenţie, 3 păzeşte e o experienţă irepetabilă, şi nu o cale de urmat...

 
 
 


Copyright © 2009-2017 EugeniaVoda.ro. All rights reserved.