Sofia Loren, un mit intact

Eugenia Vodă, România Literară, 28 Aprilie 1999
 

S-a văzut, la ceremonia ultimelor Oscaruri, că Sofia Loren a rămas de o splendoare fără vîrstă (desi împlineste, în septembrie, 65 de ani). Spre deosebire de alte superstaruri, peste care timpul, în ciuda liftingurilor, a trecut răvăsitor, Sofia Loren iradiază armonie... Anul trecut, Planeta Cinema a aflat,cu stupoare, că pînă si Sofia Loren are o inimă vulnerabilă (la propriu). În plin festival venetian, în loc să vină să-si ridice "Leul de aur pentru carieră", Sofia Loren era imobilizată într-un spital american (cu diagnosticul "aritmie paroxistică").

Într-un recent interviu apărut în "Paris Match", Sofia Loren povesteste prin ce a trecut atunci: "Mi-a fost frică să nu mor. Plîngeam si-mi spuneam: o să sfîrsesc singură, aici, la New York!"... La cine s-a gîndit cel mai mult cînd a traversat perioada de suferintă? "La Maica Tereza. Am avut, tot timpul, la mine, un mic talisman, o medalie, pe care mi-a trimis-o pe vremuri"...

Un serios sprijin moral i-au fost scrisorile de încurajare, primite de la o multime de necunoscuti: "Pur si simplu m-au ametit... Era ca si cînd as fi băut ceva. E o senzatie plăcută să stii că există oameni care se gîndesc la tine... Am obiceiul să dramatizez, să fac din tîntar armăsar; apoi, după ce m-am convins că diagnosticul nu e fatal, am început, din nou, să rîd si să am poftă de mîncare" (apropo, urmează să apară o carte de bucate "Retete si memorii", scrisă de Sofia Loren).

Traseul lung si ascendent parcurs de Sofia Loren a pornit dintr-o periferie mizerabilă din Napoli (unde Sofia Scicoloni a fost un "copil nelegitim"), a trecut prin cîteva concursuri de frumusete si a ajuns la Roma (unde, la 16 ani, Sofia a început prin a face figuratie în Quo Vadis, alături de mama ei). Avea să crească si, după zeci si zeci de aparitii în filme nesemnificative, să devină "Loren", apoi să demonstreze lumii că are nu numai o frumusete senzuală iesită din comun, dar si un temperament ardent, si inteligentă, si talent. I-a datorat mult lui De Sica, dar Pygmalionul ei a fost Carlo Ponti (mai în vîrstă cu 21 de ani decît ea), care a remarcat-o încă din '51 ("era săracă, dar nobilă", îsi aminteste el acum), si care avea să-i devină sot (în '66, în Mexic, după multe tribulatii, Ponti fiind căsătorit). "Căutam un tată, un amant, un sot, un ghid. Carlo a fost toate la un loc"... Treptat, bruna plină de sex-appeal s-a retopit într-o elegantă "frumusete neoclasică", paradoxal si "populară" si "sofisticată", exploatabilă pe orice piată cinematografică (inclusiv hollywoodiană).

În ciuda tuturor speculatiilor, "fericirea familială" a Sofiei Loren a fost si este o realitate. În '68 i s-a născut primul fiu, Carlo, (care e un dirijor cu har), iar în '70 al doilea fiu, Eduardo, care vrea să devină regizor. În prezent, de dragul lui Eduardo în primul rînd, la chemarea lui Antonioni, în al doilea rînd, Sofia Loren se întoarce pe platouri. Marele Antonioni, desi bolnav, pregăteste un nou film, iar conditia sentimentală a Sofiei este ca fiul ei să-i fie asistent de regie!

Resedinta actuală a Sofiei Loren e la Geneva. Secretul frumusetii? "Mă culc la 8, mă trezesc la 6, merg pe jos o oră si jumătate în fiecare zi".Ce îi lipseste cel mai mult? "Prezenta mamei. Cînd ieseam la plimbare cu ea si cu sora mea, Maria, arătam ca trei surori. Ne-a iubit si am iubit-o atît de mult..." Cum vede, azi, fericirea? "Să fiu cu băietii mei. Cu ei rîd, mă înflăcărez, simt că viata e frumoasă".

Si iată cum răspunde Sofia Loren la o întrebare cheie: "Credeti că ati reusit în viată sau că v-ati reusit viata?" - "Marea reusită e un echilibru între cele două. Cred că l-am atins."

 
 
 


Copyright © 2009-2017 EugeniaVoda.ro. All rights reserved.