Şi va fi Cannes 2000

Eugenia Vodă, România Literară, 3 Mai 2000
 

Pentru că ediţia trecută a Cannes-ului s-a încheiat cu unul dintre cele mai contestate palmaresuri din istoria festivalului, organizatorii s-au simţit obligaţi să inaugureze dosarul de presă al apropiatei ediţii (a 53a, 10-21 mai) cu un preambul în care e reamintită "fractura" dintre vîrfurile palmaresului de anul trecut (Rosetta şi L'Humanité), pe de o parte, şi "sponsorii, top modelele, fotbaliştii, pe de altă parte"...Aşadar, dosarul de presă trece cu un zîmbet ironic peste eroarea de judecată (sau de gust) a juriului de anul trecut; pentru că, din păcate, nu numai "sponsorii, top modelele şi fotbaliştii" s-au declarat împotriva opţiunii juriului, dar şi o parte covîrşitoare a presei cinematografice, şi, în ultimă instanţă, marele public. Pentru că e o gafă - dacă nu o nedreptate - să declari cîştigătoare un "film mic" (Rosetta) şi un film ciudat (L'Humanite), în timp ce în competiţie figura un film care avea să entuziasmeze mapamondul, un Almodovar de zile mari (Totul despre mama), care, după Cannes, a cucerit şi Oscarul, şi César-ul, şi premiul David di Donatello pentru cel mai bun film străin! Cannes e o veritabilă Olimpiadă a filmului (şi ca proporţii ale mediatizării, e al doilea eveniment de pe glob, după Jocurile Olimpice); ce să înţeleagă spectatorul văzînd că se premiază nişte ciudăţenii, sau nişte actori neprofesionişti, în timp ce selecţia abunda în mari actori adevăraţi? Ar fi ca şi cînd, în sport, în loc de o Gabi Szabo, să zicem, ar fi premiată ultima sosită, pe motiv că tocmai şi-a scos piciorul din ghips! E la fel de adevărat, însă, că în artă nu există unităţi de măsură precise, incontestabile, şi că orice juriu are dreptul să judece cu propriile "unităţi", inevitabil subiective - ceea ce, la urma urmelor, face şi frumuseţea jocului!

În 2000, cu siguranţă nu vom fi expuşi unor alegeri stranii, pentru că, spre deosebire de anul trecut, juriul e condus de "o natură sănătoasă", un individ cu picioarele pe pămînt, un învingător, un francez care are oroare de provincialism şi e hotărît să cucerească planeta - Luc Besson. Din juriu vor mai face parte: Nicole Garcia (regizoare şi actriţă franceză), Arundhati Roy (scriitoare indiană), Aitana Sanchez-Gijon (actriţă spaniolă), Kristin Scott-Thomas (binecunoscuta actriţă franco-britanică), Barbara Sukowa (actriţă, Germania), Jonathan Demme (regizor, SUA), Jeremy Irons (actor, Marea Britanie), Patrick Modiano (scriitor francez) şi Mario Martone (regizor, Italia). Apropo de Italia, pe scena recentei ceremonii de decernare a premiilor cinematografiei italiene, David di Donatello, Cannes-ul a fost ţinta unor insistente reproşuri nevoalate: toată Italia fierbe pentru că în competiţia Cannes-ului 2000 n-a încăput nici un film italian, în timp ce figurează patru filme franceze şi o mulţime de filme asiatice! Chiar dacă, teoretic, italienii au dreptatea lor, practic e dreptul Cannes-ului să-şi conceapă selecţia pe alte criterii decît cele geografice sau diplomatice...

Statisticile spun că, pentru viitoarea ediţie, selecţionerii au vizionat 1397 de filme, faţă de 1138 anul trecut, drept care ne e anunţată, textual, "o creştere de 23%"! Aceste cifre sugerează, printre altele, ce uriaşă "întreprindere" e Cannes-ul şi ce cantitate de muncă înghite monstrul care, la o privire grăbită, pare atît de zglobiu, de spectaculos şi de monden!

Filmele din competiţie vor fi 23. Filmele din afara competiţiei: 8. Filmele din Un certain regard: 22. Din Europa vor fi 5 ţări şi 11 filme (Franţa 5, dintre care unul în afara competiţei, Marea Britanie 2, Suedia 2, Danemarca 1, Rusia 1). Din Americi - 3 ţări, 6 filme ( SUA 4, Canada 1, Brazilia l). Din Asia şi Orientul mijlociu: 7 ţări, 9 filme (China 2, Hong- Kong 1,Taiwan 1, Coreea 1, Japonia 2, Iran l, Israel l). Organizatorii se simt obligaţi să precizeze, în dosarul de presă, pentru prima dată, un lucru pe care orice participant la un festival l-a putut remarca de cîţiva ani buni: e din ce în ce mai greu de stabilit naţionalitatea unui film! Pentru că ea nu se leagă numai de finanţarea predominantă, dar şi de alţi parametri, cum ar fi: limba vorbită într-un film, subiectul, naţionalitatea regizorului, originea geografică a societăţilor de producţie... De pildă, deşi în competiţie nu figurează nici un film italian, ţinînd cont de "criteriile de coproducţie", Italia e coproducătoare a trei dintre filmele competiţiei!

Formula de prezentare plastică a viitoarei competiţii, pentru care au optat organizatorii, e una de sorginte sportivă: "În acest an, în cursa pentru Palme d'or, Asia întîlneşte Europa. Challenger: America. Outsider: Franţa". Într-un paragraf dedicat selecţiei americane, organizatorii explică de ce marile studiouri sînt reticente la ideea (cu implicaţii financiare riscante) de a devoala la Cannes viitoarele lor premiere de peste vară. Drept care au fost alese patru filme în premieră absolută, ale cinematografului independent. Consolarea: "fiind vorba de cinematograful artistic, frontierele tradiţionale dintre Majors, mini-majors şi independenţi se estompează şi nu mai înseamnă mare lucru..."

Iată cîţiva dintre regizorii viitoarei competiţii, nume deosebit de atractive pentru cinefili: Joel Coen, James Ivory, Ken Loach, Pavel Lunghin, Liv Ullman şi, ultimul dar nu cel din urmă, Lars von Trier. Există şi opt regizori care n-au mai fost prezenţi, pînă acum, în selecţia oficială a Cannes-ului. La capitolul curiozităţi e de semnalat prezenţa în competiţie, pentru prima oară în istoria Cannes-ului, a unui film din Coreea. Şi prezenţa în competiţie a celui mai tînăr regizor admis vreodată, care mai e şi regizoare: iraniana Samira Makhmalbaf, în vîrstă de 20 de ani. Ca întotdeauna, Cannes-ul nu va duce lipsă de evenimente paralele competiţiei: un Colocviu de două zile despre "Cinematograful viitorului" organizat de "Le Monde", despre creaţia cinematografică faţă cu transformările economice şi tehnologice ale lumii noastre; o amplă Retrospectivă de filme pe tema "Cinematograful visînd viitorul", organizată în parteneriat cu Cinemateca Franceză; Omagii lui Robert Bresson şi Luis Buñuel; tradiţionala Lecţie de cinema va fi susţinută, în 2000, de Agnès Varda (probabil "de la 5 la 7"); Ottar Iosseliani, care va prezida juriul Caméra d'or, va prezenta, într-o proiecţie specială, un film inedit, din l962! Şi altele, şi altele... Invitaţii de onoare ai ediţiei (fiecare cu cîte o proiecţie în program, dedicată lor) vor fi: Gregory Peck, Philippe Noiret, Sean Penn.

Polul economic al festivalului, Cannes Market, dispune, în 2000, de un alt spaţiu, ca o aripă nouă a Palatului, cu 8 săli de proiecţie şi 6500 mp spaţiu de expoziţie. Se anunţă peste 5000 de participanţi din 69 de ţări, peste 2000 de cumpărători, peste 1000 de proiecţii, dintre care 300 de premiere! După cum se vede, industria cinematografică nu stă degeaba (la unii mai stă şi degeaba, e adevărat, iar la alţii, cum am fi noi, aproape că nu mai există).

În loc de concluzie: una din preocupările declarate ale selecţionerilor a fost "palierul de reînnoire a generaţiilor"; în rest, ca şi pînă acum, festivalul şi-a urmărit "propria linie editorială: filmul de autor cu vocaţie populară (...) spectacolul care generează plăcere şi emoţie" (ca să revenim de unde am plecat, ne-am putea întreba ce au comun cu această definiţie filme ca acelea premiate anul trecut.) Promisiunea Cannes-ului 2000: o selecţie care să îmbine armonios numele mari ale cinematografului mondial cu noii veniţi, şi o mare diversitate de genuri. Ansamblul vrea să dovedească - în ciuda tuturor Cassandrelor - "fecunditatea şi vitalitatea filmului de autor, cu condiţia să-l căutăm acolo unde se găseşte, adică, un pic, peste tot"...

Frumos spus. Rămîne de văzut şi cît de adevărat.

 
 
 


Copyright © 2009-2017 EugeniaVoda.ro. All rights reserved.