"Prea gay" pentru Hollywood

Eugenia Vodă, Evenimentul Zilei, 23 Mai 2013
 

Pe măsură ce se derulează competiţia, misiunea lui Spielberg, de preşedinte al juriului, pare tot mai grea. Pentru că ediţia a venit cu un bloc de filme bune, de valoare sensibil egală, şi va fi cu atît mai greu pentru juriu să găsească criteriile după care va alege un film, şi nu altul, pentru rîvnitul Palme d’or. De pildă, cine ar putea alege, fără să ezite, între două filme americane din competiţie - filmul fraţilor Coen şi filmul lui Steven Soderbergh? Poate prin tragere la sorţi! Sau punîndu-le pe amîndouă de o parte, şi preferînd filmul chinez...

Filmul lui Soderbergh, "Behind the Candelabra", "Dincolo de candelabru", e o poveste cvasi-biografică ( semnată de acelaşi scenarist care a scris şi "Regele pescar"), cîţiva ani din viaţa unui celebru pianist de music-hall, Liberace, de origine poloneză, care a murit de sida, în anii ’80. Interpretul e Michael Douglas, admirat de toată lumea, şi la Cannes, pentru modul în care a reuşit să învingă un cancer la gît şi să revină pe platouri, într-o asemenea formă! Michael Douglas are un Oscar ca producător, pentru "Zbor deasupra unui cuib de cuci", al lui Milos Forman, şi unul ca actor, pentru rolul din "Wall Street", de Oliver Stone. Pentru rolul lui Liberace - artistul excentric, învăluit în paiete, pelerine şi volane, care cîntă cu un candelabru pe pian şi care trăieşte ca un rege al Las Vegas-ului - pentru profunzimea compoziţiei, pentru exuberanţa cu care schimbă, la propriu şi la figurat, feţele personajului, urmează, mai mult ca sigur, un nou Oscar! În ’89, Soderbergh cîştiga Palme d’or, la numai 26 de ani. Acum a împlinit 50, şi a anunţat că a hotărît să se retragă. Prematur. Chiar dacă declaraţiile de tipul ăsta trebuie luate cu titlu de inventar, e limpede că o imensă nemulţumire planează peste sufletul acestui cineast, cotat de mulţi comentatori drept "cel mai bun regizor american în viaţă". Oricît de bun, chiar şi lui i-a fost greu să găsească finanţarea pentru ultimul film, pentru că marile studiouri l-au refuzat, decretînd povestea "prea gay" (drept care filmul a fost produs de HBO). Simplificînd la maximum, Michael Douglas explică: "Unora le plac blondele; ei bine, Liberace era un tip căruia îi plăceau băieţii blonzi, asta-i tot!". "Băiatul blond" e jucat, memorabil, de Matt Damon, la început un dolofan angelic, un băiat bun, care visa să devină veterinar, şi care, pe măsură ce se îndrăgosteşte şi se livrează maleficului şi fascinantului Liberace, alunecă pe panta autodistrugerii - droguri, operaţii estetice hidoase, inimă de cîine... Filmul e portretul unei lumi voios instalate în minciuna şi în ipocrizia ei, dar şi povestea distrugerii unui om. În timp ce filmul francezului Arnaud Desplechin, făcut în America, "Jimmy P." (Psihoterapie cu un indian al preeriei), alt film cu mari şanse la palmares, şi tot după un caz real, este povestea reconstrucţiei unui om - un indian cu psihicul făcut praf de contradicţiile la care l-a supus viaţa (masivul Benicio del Toro), readus pe linia de plutire de un antropolog şi psihiatru generos, nonconformist şi excesiv (8 neveste, 2 ani trăiţi printre indieni etc), Georges Devreux, cvasi-repudiat de francezi, dar primit cu braţele deschise de novatorii şi pragmaticii confraţi americani... S-a făcut mare caz, în presa de acasă, de faptul că "Georges Devreux" e pseudonimul unui evreu ungur, născut la Lugoj, la începutul secolului, şi Mathieu Amalric aşa îl şi joacă, într-o engleză cu accent unguresc!

Fără ediţia asta a Cannes-ului, nu ar fi interesat pe nimeni nici "lugojeanul" Devreux, nici "polonezul" Liberace – descoperiţi, brusc, de toată planeta! E forţa, inegalabilă, a cinematografului. Bun!

 
 
 


Copyright © 2009-2017 EugeniaVoda.ro. All rights reserved.