Indiana Jones merge mai departe

Eugenia Vodă, Jurnalul Naţional, 20 Mai 2008
 

Pînă ieri, la Cannes a plouat în fiecare zi. Fenomen rar întîlnit, pe aici, în luna mai. Azi, în sfîrşit, decorul a revenit la normal, ploaia s-a oprit ca prin minune, soarele a fost aprins la locul ştiut din alţi ani, iar cozile de la intrarea în Palatul festivalului s-au format cu o oră înaintea celei anunţate în program.

Pînă ieri, la Cannes a plouat în fiecare zi. Fenomen rar întîlnit, pe aici, în luna mai. Azi, în sfîrşit, decorul a revenit la normal, ploaia s-a oprit ca prin minune, soarele a fost aprins la locul ştiut din alţi ani, iar cozile de la intrarea în Palatul festivalului s-au format cu o oră înaintea celei anunţate în program. Nimeni nu voia să rateze "Indiana Jones" seria 4 (deşi mulţi l-au ratat, pentru că imensul Grand Theatre Lumiere s-a dovedit neîncăpător). Pînă şi presa internaţională, oricît de "hîrşită", de acră sau de sceptică ar fi ea, s-a îmbulzit cu entuziasm la "Indiana Jones şi Împărăţia Craniului de cristal". Pentru că, într-un festival plin de filme sumbre şi deprimante, "Indiana Jones" a propus joaca de-a adolescenţii întîrziaţi, genul de cinema spectacol pentru copiii de toate vîrstele. După lansarea de la Cannes, mîine, miercuri, filmul va fi lansat pe mapamond, în mii de săli, în cursa spre un miliard de dolari încasări...

Aşadar, seria a patra din aventurile legendarului profesor de arheologie pe numele său Indiana Jones – compus dintr-o haină de piele, o pălărie de fetru şi un(icul) Harisson Ford. Un actor care, în orice joacă, aduce farmec şi aduce bani (11 filme ale lui Harrison Ford au avut încasări de peste 100 de milioane de dolari)...

Interesant este că pînă azi nimeni n-a putut afla nimic despre scenariu: pînă şi puternicul patron al Paramount-ului – Brad Grey, coproducătorul filmului – a trebuit să meargă personal în biroul lui Steven Spielberg ca să-l poată citi! Asta poate şi pentru că, în legătură cu scenariul, a circulat o poveste cu cîntec. Scenariul după care s-a făcut filmul (semnat David Koepp) a fost, practic, ultimul dintr-un şir de şase încercări. Precedenţii cinci scenarişti s-au văzut obligaţi să accepte arbitrajul asociaţiei scenariştilor de la Hollywood, prin care s-a decis că nu pot fi consideraţi coautori... Între timp, Sean Connery, "tatăl lui Indiana Jones" a decis că nu mai joacă, drept care în prezenta serie e declarat mort, fără să fi dat cîtuşi de puţin semne de oboseală în episodul anterior. De obicei, în cinema se întîmplă invers: morţii sînt înviaţi de la un episod la altul, dacă au adus încasări suficiente ca să justifice resuscitarea!

Şi poate că nici cea de-a şasea variantă de scenariu n-ar fi fost considerată destul de bună de perfecţionistul George Lucas, în calitate de producător al lui Spielberg, dacă Harrison Ford nu ar fi ameninţat că, dacă se mai tergiversează mult, se retrage şi el din proiect! Or, nici chiar magicienii filmului SF american nu puteau inventa un "Indiana Jones fără Indiana Jones".

Fapt rarisim: secretomania autorilor a făcut să nu se poată pirata nici o imagine. Visul lor e ca pînă şi hackerii să-şi cumpere bilete. Un furt demn de Indiana Jones, furtul a trei mii de fotografii din biroul producătorilor, s-a soldat cu doi ani de închisoare pentru hoţ (care încercase să le plaseze editorului unui website celebru, editor care, fiind vechi fan Indiana Jones, l-a denunţat poliţiei).

În afara secretului absolut asupra subiectului, publicul a fost curios să vadă cum mai arată Harrison Ford după 19 de ani de la precedenta serie. Arată bine. La 65 de ani se păstreză într-o formă care-l face eligibil şi pentru seria următoare. Pentru un om care şi-a luat brevetul de pilot la 53 de ani şi a trebuit să-şi schimbe cascadorul personal, pentru că precedentul s-a pensionat între timp, nimic nu pare imposibil! Harrison Ford a venit în carne şi oase la Cannes, alături de Spielberg, de Lucas, de Cate Blanchett; toţi au făcut şi cîteva "băi de mulţime", generos mediatizate, numai bune pentru cursa încasărilor planetare care începe mîine...

N-o să devoalez povestea: veţi descoperi singuri un tutti frutti plasat în 1957, cu americani, FBI, CIA, ruşi şi KGB, mayaşi şi extratereştri, stafia lui Stalin bîntuind prin jungla amazoniană, în care tanchetele sovietice zburdă în voie, urmărind un craniu de cristal, înainte să plece în altă galaxie. Un ritm abracadabrant, efecte speciale demne de un nou Oscar, ce mai tura-vura, o încîntare... cu condiţia să uiţi de toate criteriile estetice şi să te amuzi, prins în vîrtejul unei imense cascade de imagini şi gag-uri.

E de presupus că marele public nu va rata ocazia.

Întrebat de un jurnalist dacă publicul are întotdeauna dreptate, Steven Spielberg a răspuns, ca rabinul din Buhuşi (pe vremea cînd, probabil, la Buhuşi exista şi cinematograf): "publicul are întotdeauna dreptatea lui"...

Vizionare plăcută!

 
 
 


Copyright © 2009-2017 EugeniaVoda.ro. All rights reserved.