Cu stângul înainte!

La conferința de presă a juriului, toată lumea a fost de acord: ce căutăm la un film? Emoția, inteligența, limbajul cinematografic novator... Un jurat (regizor) a citat și din Mao: „arta trebuie sa meargă cu un pas înaintea poporului și cu un pas în urma lui”! S-au făcut referiri și la „problema inegalității femeii”, am aflat și de existența unor viitoare „acțiuni”, de protest la felurite discriminări, de pildă16 actrițe de culoare din Franța vor manifesta împreună, pe covorul roșu, după ce și-au povestit deja experiențele traumatizante într-o carte, cu titlul „Negru nu e meseria mea”... Cînd, într-un interviu, răsună întrebarea: „în viitor credeți că vor fi nominalizați la Oscaruri mai mulți artiști de culoare și mai multe femei?”, pînă și o feministă militantă, cum e președinta juriului, Cate Blanchett, realizează că totul riscă să capete accente caricaturale... In fine!

Ex abrupto: primul film din competiție, cu titlul original TODOS LO SABEN (Everybody Knows, Toată lumea știe) a fost, din păcate, un eșec. O copertă minoră pentru un festival major. Un film mediocru. Teoretic, existau toate datele ca să nu fie deloc așa. Regizorul, iranianul Asghar Farhadi (46 de ani, două Oscaruri pentru cel mai bun film străin) e un cineast de mare talent (cine i-a văzut „Despărțirea” sau „Comisul voiajor”, plasate în Iranul contemporan, nu se poate să nu-l admire!) In fruntea distribuției sunt doi actori spanioli care au cucerit și Hollywood-ul și toată planeta cu farmecul lor: Penelope Cruz și Javier Bardem (un cuplu glamour, cu doi copii și cu cinci filme împreună). Doar că arta nu e un program de calculator, întîlnirea dintre toți acești minunați „factori” nu a dat rezultatul scontat! Intîlnirea s-a produs pe teren spaniol, iar acest „cinema în deplasare” nu-l avantajează deloc pe regizorul iranian. Preocupat să nu rateze „hispanicitatea” ambientului, cineastul ratează, în schimb, personajele principale.

O tînără mamă din Argentina (Penelope) se întoarce, după ani, cu cei doi copii ai ei, un băiețel și o fată adolescentă, într-un sat din Spania, la nunta unei surori. Își reîntîlnește acolo și fostul iubit (Javier), fermier între timp consolat cu (sau de) o distinsă profesoară locală. In toiul nunții, fiica Penelopei e răpită. Se cere o sumă, pentru răscumpărare. Nu sunt bani. Vine și soțul din Argentina, falit, dar cumsecade. Singurul care poate face rost de bani e fostul iubit, dacă își vinde proprietatea. Filmul combină excesul de replici explicative, acțiunea gen thriller și tentele de realism social, într-un mix care nu emoționează și nu convinge. Pe alocuri amuză. Cînd Penelope îi spune în lacrimi fostului iubit, năucit, cu o întîrziere de 16 ani: „E fata ta!”, sala plină de ziariști a izbucnit la unison în rîs... Asta, în cinema, se cheamă simplu: dezastru.

Singura consolare pentru magnificii artiști ar fi un succes de public, în Spania!